Chinezul şi Twitter-ul


Într-o zi (ca oricare alta), Chinezul stătea la o bere, si incerca sa vanda o geaca dama lunga, pe terasă, împreună cu amicii din on- (dar mai ales din off-) line. Cum discutau ei de una-alta, Chinezul se trezeşte zicând:

- Băi, fraţilor, la noi online-ul şi, mai ales, Twitter-ul, este încă în Evul Mediu, vă spun eu!

Toţi fârtaţii – care mai de care: “ha-ha-ha“, “rofl“, “hi-hi“, “ho-ho“. Unul singur, mai  neexperimentat, întreabă:

- Da’ de ce zici asta, Chinezule?

Chinezu, care vorbise aşa, mai mult din prea plinul inimii decât în urma unui raţionament riguros, tace o secundă, apoi trânteşte:

- Pentru că urmăritorii urmăritorilor tăi nu sunt şi urmăritorii tăi, de aia!

S-au tâmpenii întâmplat…

… cu carul. Deci:

1. O vilă din Otopeni s-a sinucis, întrucât din motive care nu se cunosc proprietara decibeli prea mulţi geamuri spărgea cu vocea-i.

2. O doamnă inteligentă doctor zbiera la Biserica Ortodoxă că cică să-ngroape omul cu slujbă, deşi omul nu.

3. Din întâmplare citesc pe un site că un domn Accept zbiară la aceeaşi Biserică Ortodoxă de sorginte română că de ce nu-i dă follow pe Twitter. Lui şi soţului soţului soţului soţului so…

4. Lumea, cineva, oameni, joacă fotbal ca şi cum ar da cu picioarele-n minge. La un moment dat, vine unul cu tricou pe care scrie mare ACCEPT şi loveşte mingea cu mâna.

- Henţ! – strigă picioarele obosite ale jucătorilor care îşi ziceau unul altuia “Fotbal”.

- Discriminare! – ţipă şi tricoul ACCEPT, apoi scoate un briceag cu care înjunghie mingea. Din Jabulani curge sânge şi apă, dar specialiştii conchid, în urma unei analize amănunţite, că forma sa prea perfectă e de vină.

5. Televiziunile, televiziunile, televiziunile, televiziunile, televiziunile, televiziunile, televiziunile, televiziunile, televiziunile, tele…

6. DDDDDDDDDDDDDDDirect.

7. PPPPPPPPPPPPPPPora.

8. Am găsit, în sfârşit, antigel rozaliu să completez la motor.